Filmul sud-coreean Save The Green Planet, din 2003, regizat de Jang Joon-hwan, e greu de încadrat într-un gen fix. Pleacă drept comedie neagră cu aer SF, alunecă spre thriller psihologic și ajunge, fără avertisment, la dramă crudă.
Povestea îl urmărește pe Byeong-gu, un tânăr convins că extratereștrii conduc corporațiile și se pregătesc să distrugă Pământul. Ca să salveze planeta, răpește un director de companie, sigur că acesta este liderul invaziei. Ce urmează nu e o parodie ușoară, ci o coborâre tot mai inconfortabilă în mintea unui om traumatizat.
Forța filmului stă în ambiguitate. Nu știi mult timp dacă privești delirul unui paranoic sau dacă există un sâmbure de adevăr. Tonul se schimbă constant: râzi, apoi te simți vinovat că ai râs. Scenele de „interogatoriu” sunt intenționat exagerate, dar nu gratuite; ele construiesc o tensiune morală reală.
Shin Ha-kyun duce filmul în spate cu un rol extrem, fizic și emoțional. Baek Yoon-sik adaugă o prezență calmă, aproape ironică, care face lucrurile și mai tulburi. Finalul nu caută confort. Lasă întrebări despre boală psihică, vinovăție socială și cât de ușor etichetăm „nebunia” atunci când realitatea devine prea dureroasă.
„Save the Green Planet!” a devenit film-cult tocmai pentru acest amestec riscant. Nu e un film comod și nici „drăguț”. E memorabil, neliniștitor și surprinzător de uman.
PENTRU A VEDEA MAI MULT DATI CLICK PE – CONTINUA CATRE SURSE